MEDITATIO
- 67
- 2
- 1
--------------------------------------------------------------------------------
MEDITATIO
by IKE329Translator (ike329@Writing.Com)
--------------------------------------------------------------------------------
MEDITATIO
POESIA LAETITIAE COMES, MEDICINA DOLORUM
<There is a tide in the affairs of men....>
Julius Caesar, Act 4
O geana de lumina in zarea sangerie,
Pe fata-nvolburatelor stihii sporeste,
Si marea de vin negru homeric-rubinie,
Se zbuciuma sub cerul ce-o noua zi vesteste.
Pe stanci, val dupa val se sparg navalnic,
Si spulberul de ape se-nalta dintre roci,
Vantul le mana-n ploaie peste tarmuri,
Si din frunzisul vested trezeste mii de voci
Cant de cocosi anunta ca s-a crapat de ziua.
E ora cand himere cu dansul lor dracesc,
Si furisate-n taina din sanul negru-al noptii,
Pe-adolescentii oachesi in somn ii rasucesc.
Lumina diminetii cheama gandul,
Sa se destepte dintre grele vise,
Zorind sa se desfaca de himere,
La care-n somnu-i lingav zabovise.
Atunci, in meditatie adancita, mintea,
Se-atinge de cunoasterea divina.
Trecand usor printre lumini si umbre,
Desface adevarul ca griul de neghina.
O predeterminare sta in toate,
E dat sa fie, nu-ncape tagada,
Ca doar pe locul hotarat de soarta,
Oricare fulg de nea va fi sa cada.
Acel ce sare peste propria sa umbra,
Nu poate astfel s-o sfarseasca bine.
Daca-n abisul negru te uiti fara-ncetare,
Nu vezi ca si abisul se uita catre tine?
O creasta de talaz prin viata trece,
Numai odata; si de apuci s-o sui,
Calatoresti cu vintul printre valuri,
De nu, zidit esti unei soarte sui.
De-a vietui in spuma cenusie,
In hybris, dainuind vise desarte,
In insule plutind pe marea sura,
Unde noroc hazardul doar imparte.
Vanturi si val si-nvolburate ape,
Il poarta catre alte zari desarte,
De nu-si deschide inima si mintea,
Zicand ca nu-i soarta sub el ci el sub soarte.
Doar nu se poate plange de trufie,
Sau de poverile ce-i dat sa poarte,
Acel ce-a fost mereu facut sa fie,
Stapanul propriei sale soarte.
De-aceea trebui, marea cind se-nalta,
Sa folosesti curentul cat serveste,
Caci el te va purta spre libertatea
La care acel cel ce-i liber nazuieste.
................................................................
Dar privind apoi in urma, unde fuse drumul tau,
Dupa ce ajungi acolo unde marea cade-n hau,
Nu-ti vei aminti din viata nimic ce s-a intimplat,
Decit doar clipele-n care ai iubit cu adevarat.
Mobile, May 10, 2010.
CODA:
Der kann nicht klagen wegen harten Spruch,
Den man zum Meister seines Schicksals macht.
Friedrich Schiller,
Wilhelm Tell, Akt II
© Copyright 2010 IKE329Translator (UN: ike329 at Writing.Com). All rights reserved.
MEDITATIO
by IKE329Translator (ike329@Writing.Com)
--------------------------------------------------------------------------------
MEDITATIO
POESIA LAETITIAE COMES, MEDICINA DOLORUM
<There is a tide in the affairs of men....>
Julius Caesar, Act 4
O geana de lumina in zarea sangerie,
Pe fata-nvolburatelor stihii sporeste,
Si marea de vin negru homeric-rubinie,
Se zbuciuma sub cerul ce-o noua zi vesteste.
Pe stanci, val dupa val se sparg navalnic,
Si spulberul de ape se-nalta dintre roci,
Vantul le mana-n ploaie peste tarmuri,
Si din frunzisul vested trezeste mii de voci
Cant de cocosi anunta ca s-a crapat de ziua.
E ora cand himere cu dansul lor dracesc,
Si furisate-n taina din sanul negru-al noptii,
Pe-adolescentii oachesi in somn ii rasucesc.
Lumina diminetii cheama gandul,
Sa se destepte dintre grele vise,
Zorind sa se desfaca de himere,
La care-n somnu-i lingav zabovise.
Atunci, in meditatie adancita, mintea,
Se-atinge de cunoasterea divina.
Trecand usor printre lumini si umbre,
Desface adevarul ca griul de neghina.
O predeterminare sta in toate,
E dat sa fie, nu-ncape tagada,
Ca doar pe locul hotarat de soarta,
Oricare fulg de nea va fi sa cada.
Acel ce sare peste propria sa umbra,
Nu poate astfel s-o sfarseasca bine.
Daca-n abisul negru te uiti fara-ncetare,
Nu vezi ca si abisul se uita catre tine?
O creasta de talaz prin viata trece,
Numai odata; si de apuci s-o sui,
Calatoresti cu vintul printre valuri,
De nu, zidit esti unei soarte sui.
De-a vietui in spuma cenusie,
In hybris, dainuind vise desarte,
In insule plutind pe marea sura,
Unde noroc hazardul doar imparte.
Vanturi si val si-nvolburate ape,
Il poarta catre alte zari desarte,
De nu-si deschide inima si mintea,
Zicand ca nu-i soarta sub el ci el sub soarte.
Doar nu se poate plange de trufie,
Sau de poverile ce-i dat sa poarte,
Acel ce-a fost mereu facut sa fie,
Stapanul propriei sale soarte.
De-aceea trebui, marea cind se-nalta,
Sa folosesti curentul cat serveste,
Caci el te va purta spre libertatea
La care acel cel ce-i liber nazuieste.
................................................................
Dar privind apoi in urma, unde fuse drumul tau,
Dupa ce ajungi acolo unde marea cade-n hau,
Nu-ti vei aminti din viata nimic ce s-a intimplat,
Decit doar clipele-n care ai iubit cu adevarat.
Mobile, May 10, 2010.
CODA:
Der kann nicht klagen wegen harten Spruch,
Den man zum Meister seines Schicksals macht.
Friedrich Schiller,
Wilhelm Tell, Akt II
© Copyright 2010 IKE329Translator (UN: ike329 at Writing.Com). All rights reserved.
Pe stanci, val dupa val se sparge navalnic,
E ora cand himerele cu dansul lor dracesc,
De aceea ar trebui, marea cand se-nalta,
I reviewed and republished the poem and now it's as close to perfect as possible